Sf.Scriptură ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mîntuirii?

   Sf. Scriptură nu ne poate călăuzi, ea singură, pe calea mântuirii, atât pentru că ea n-a fost dată omenirii de la început, cât şi pentru că, atunci când a fost dată, ea n-a fost singura autoritate în această privinţă, ci a avut înaintea ei şi apoi odată cu ea Sf. Tradiţie, în vatra mereu caldă a obştii religioase, sau a Bisericii.

   Cu mult înainte de a începe Moise să scrie primele cărţi ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obştii religioase, chiar mai veche decît aceea a Patriarhilor. Cărţile Noului Testament încep să apară după mai bine de zece ani de la întemeierea Bisericii.

   Ele apar în sînul acesteia. Şi Biserica alege cărţile insuflate încă din veacul 1 după Hristos. Biserica este autoritatea hotărîtoare în această privinţă, cum şi în tâlcuirea textului biblic. Ea “este stîlpul şi temelia adevărului” (I Tim. 3, 15), ea ţine “canonul neclintit al adevărului” (Sf. Irineu, Contra tuturor ereziilor). În ea lucrează Duhul Sfînt pentru păstrarea neîntinată a adevărului mîntuitor. «Unde este Biserica, zice Sf. Irineu, acolo este şi Duhul lui Dumnezeu şi unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica şi tot harul, iar Duhul este adevărul» (Sf. Irineu). Iată de ce Sf. Scriptură nu poate, ea singură, să ne călăuzească pe calea mîntuirii, ci numai în Biserică, împreuna cu Sfînta Tradiţie.