Tristeţea strălucitoare a slujbelor Postului Mare

Specificul ascetic al Postului Mare se regăseşte şi în slujbe. Este vorba de zilele de peste săptămână (de luni până vineri) când slujbele sunt mai lungi, mai monotone, cu frecvente repetiţii, cu metanii şi rostirea rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, cu un accent deosebit pus pe pocăinţa. Toate aceste schimbări, remarca Părintele Alexander Schmemann, fac ca atmosfera slujbelor să fie de o tristeţe tainică, dar o tristeţe strălucitoare, pentru că, în măsura în care reuşim să intrăm în duhul lor, lumina lui Hristos, de care ne-am împărtăşit la Botez, străluceşte  din nou în inimile noastre. Tristeţea conştientizării păcatului care ne-a despărţit de Dumnezeu şi ne-a întinat haina Botezului în care străluceşte pocăinţa înaintea Dumnezeului celui milostiv şi iertător, bucuria redobândirii dorinţei pentru Dumnezeu şi nădejdea luminării hainei sufletului pentru a putea intra în cămara Mântuitorului. Este tocmai ceea ce exprimă luminânda din Săptămâna Mare: „Cămara Ta Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte.”

Fiecare dintre schimbările din rânduiala slujbelor are şi o semnificaţie proprie. Astfel, lungimea slujbelor este o icoană a veşniciei dar şi o introducere în veşnicia slăvirii lui Dumnezeu. Repetiţiile exprimă dimensiunea de aşteptare şi pregătire a timpului liturgic şi ocazia aprofundării rugăciunilor. Metanile reprezintă participarea trupului la rugăciune, iar rugăciunea Sfântulu Efrem Sirul este o invocare concisă și bine structurată a ansamblului vieții duhovnicești propus de Triod, astfel încât să ne deschidem lucrării harului dumnezeiesc primit la Botez, în noi.

O slujbă specifică Postului Mare este Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul, rânduit a fi citit în prima şi a cincea săptămnă a Postului. Canonul propune o citire personală a Scripturii, fiecare fiind ajutat să-şi conştientizeze propria păcătoşenie prin raportarea la evenimentele istoriei sfinte. Scopul canonului este de a descoperi păcatul şi de a ne conduce la pocăinţă nu prin definiţii, ci printr-o adânca meditaţie asupra istoriei biblice.

Liturghia darurilor mai înainte sfinţite, ritual de împărtăşire, de o frumuseţe aparte, care împlineşte o zi de ajunare petrecută în perspectiva întâlnirii cu Hristos prin cuminecare, exprimă cel mai bine sensul ascezei de întoarcere ostenitoare la harul Botezului ce culminează în unirea conştientă cu Hristos.

Sursa: Altarul Reîntregirii, Serie nouă, Anul XVI, Nr. 1, ianuarie-aprilie, 2011.