Cuvînt în Sfînta zi de Miercuri din Săptămîna Mare

În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea păcătoasă (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru că lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patimă.

Când Iisus s-a suit în Ierusalim si era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasã s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toți, dar mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros. Se gândea deci femeia că îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat si pe acela. Si într-adevăr Hristos a tămăduit-o dându-i iertare de păcate.