+373 (022) 54-28-70 teologie.ortodoxa@gmail.com

Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Izmail 46

Comuniunea euharistică – modul vizibil de împlinire a parohiei

În condiţiile unei stări ontologice stingherite de păcat, comunitatea umană tinde mereu spre comuniune. Spiritualitatea ortodoxă este, prin excelenţă, bazată pe persoană şi comuniunea interpersonală, văzute ambele în acelaşi timp şi nedespărţite.

Comuniunea euharistică nu poate fi percepută separat de comuniunea eclesială. Eclesiologia ortodoxă este întotdeauna și euharistică, iar Sfânta Euharistie este întotdeauna a Bisericii şi în Biserică. Ambele constituie un întreg perihoretic, însă nu se confundă una cu cealaltă niciodată. Între Biserică şi Euharistie nu este semn de egalitate. Capul Bisericii este Hristos Iisus, Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat, mort, înviat şi proslăvit la ceruri prin şederea de-a dreapta Tatălui, nu Euharistia. Comuniunea eclesială este întreţinută de Tatăl prin Hristos în Duhul Sfânt, iar Euharistia este expresia văzută şi cea mai perfectă a acestei comuniuni. În Biserică Hristos este Capul cu toată Dumnezeirea şi toată umanitatea Sa, după fire/natură într-un singur Ipostas, în Euharistie cu toată Dumnezeirea şi toată umanitatea Sa după lucrare/har/energie, ca dealtfel şi în celalalte Sfinte Taine, şi totuşi în Biserică unitatea acestui Trup hristic o asigură Euharistia (I Corinteni 10, 15-17).

Parohia oferă, în chip desăvârşit, modelul de spiritualitate a comuniunii perfecte prin Sfintele Taine ca lucrări văzute ce permit împărtăşirea harului dumnezeiesc şi îndumnezeitor, dar în chip nevăzut. Este topos-ul ,,încorporării prin iubire în Hristos Campionul şi însuşirea în dreptate a roadelor biruinţei lui” prin ,,conlucrarea între Dumnezeu şi om în Taine”.

În cadrul eclesiologiei euharistice, credincioşii oferă prin iubire totul Mântuitorului şi primesc de la Acesta totul ca dar spre îndreptarea lor. În această comuniune de iubire, parohia devine polul şi forţa fraternităţii prin excelenţă, după modelul şi structura Prea Sfintei Treimi. Aflaţi în iubire cu Dumnezeu şi semenii la sinaxa euharistică, Îl simțim cel mai aproape pe Hristos în calitatea de frate al nostru şi pe Tatăl ca Părinte suprem, învăluiţi de focul Duhului Sfânt ca într-un veşmânt arhieresc.

„În dumnezeiasca Euharistie, Biserica din toate veacurile vede depășirea tuturor diviziunilor naturale și sociale. De aceea nu e un lucru curios că practica Bisericii vechi era ca în aceeași zi într-un singur loc să se săvârşească doar o singură Euharistie”.

În Liturghie, trimiterea Duhului o cerem de la Hristos, ca Duhul de la care şi prin care toate se săvârşesc. Acest caracter epiclectic, de invocare şi trimitere a Duhului lui Hristos, îl au toate Sfintele Taine şi ierurgiile din cadrul Sfintei Biserici, dar mai accentuat e present în Taina Euharistiei, din cadrul Sfintei Liturghii, pe care primind-o creştinii se fac părtaşi vederii şi cunoaşterii Sfintei Treimi.

,,Trupul Domnului pe care-L mănâncă ucenicii şi pe care-L mâncăm azi şi noi este atât de copleşit de Duhul Sfânt, atât de transfigurat de starea de jertfă, că mâncarea Lui e ca o sorbire duhovnicească datorită Duhului din El. În Hristos care se împărtăşeşte, graniţa între suflet şi deci şi între Duhul aflat în El, şi trupul copleşit şi el de sufletul Lui şi de Duhul din El, e biruită, trupul Lui devenind un organ purtător al spiritului şi prin el al Duhului lui Hristos, realizându-se între trupul şi sufletul Lui şi Duhul Sfânt din El o unitate care devine proprie sfinților”.

Duhul pe care-l invocă preotul la Epicleză, nu e un Duh fără legătură cu Fiul. E Duhul care de la Tatăl purcede din veci şi tot din veci Se odihneşte în Fiul, ca iubire personificată a Tatălui, şi acelaşi Duh Se va odihni şi peste noi ca să Îl putem numi pe Părintele ceresc Tatăl nostru, şi să-i strigăm ca nişte fii Avva Părinte!. ,,Teologia ortodoxă exprimă experienţa lui Hristos Cel primit neîncetat prin Sfânta Împărtăşanie şi trăit prin rugăciune”.

În Sfânta Liturghie, prin Duhul Sfânt, e prezentă toată Sfânta Treime. Iubirea Tatălui se revarsă prin Fiul în Duhul Sfânt asupra comunităţii aflate în rugăciune, şi astfel se împărtăşeşte şi comuniunea între oameni: ,,Prin trupului Lui străbatem nu numai la comuniunea cu Fiul lui Dumnezeu ca ipostas dumnezeiesc, ci şi la relaţia filial cu Tatăl şi prin unirea cu el ca Fiu intrând prin Duhul Sfânt în spiritualizarea fiinţei noastre”.

Euharistia, în care prin Duhul odihnit în Hristos e prezent şi Tatăl, este o anticipare a Împărăţiei Cerurilor, Împărăţia comuniunii depline a Sfintei Treimi. Acolo unde este Euharistia este şi Hristos şi Biserica, şi unde există Biserica e întreaga Sfântă Treime şi noi în comuniune cu Ea. Prin aceasta Biserica se arată ca o concentrare a tuturor în jurul lui Hristos care ne dă, ne trimite Duhul Său ca putere unificatoare. El e mereu în postura de dăruitor şi lasă ca Duhul strălucind din El să ne lumineze şi pe noi.

Prin Euharistie, ca şi prin toate Sfintele Taine, ne întărim unirea cu Hristos şi prin El în Duhul Sfânt cu Tatăl. Sfintele Taine pot fi, pe drept cuvânt, considerate canalele harului, spre înnoirea noastră. Prin ele, ,,dobândim acest Duh ca şi Hristos, Duhul depăşirii de noi înşine, Duhul care ne face să ne dăruim Tatălui şi celorlalți; prin El devenim pentru ceilalţi ceea ce a fost Hristos care S-a jertfit pentru ceilalţi vrând să-l ducă pe toţi la sine, umplându-I de Duhul Sfânt. În acest sens, toate tainele sunt Taine ale Duhul Sfânt, însă ale Duhului lui Hristos Cel jertfir”.

Duhul nu Se pogoară pentru că Hristos e în cer, pentru a-l substitui pe pământ, ci pentru a-L face pe Hristos prezent prin Trupul şi Sângele Său de pe Masa Sfântului Altar sub chipul pâinii şi al vinului şi ca aceasta să se dea tuturor celor ce vin la El cu credinţă, pline fiind de Sfântul Duh.

,,Cincizecimea şi Euharistia sunt strâns unite, cum e unită Cincizecimea cu toate Tainele, lucrarea Duhului Sfânt fiind una cu lucrarea lui Hristos. Din Hristos se răspândeşte Duhul Sfânt; în Duhul Sfânt este prezent Hristos în mod nevăzut. Lucrarea Duhului Sfânt este forma simţită a lucrării lui Hristos”.

În Sfânta Liturghie ca şi în toate Sfintele Taine, în lucrarea lui Hristos e prezentă şi lucrarea Sfântului Duh care se odihneşte în El şi care e trimis de El la Rusalii, dar atât Hristos cât şi Duhul Sfânt, în Biserică prin Sfintele Taine şi ierurgii, apar ca Persoane distincte, căci deosebirea Persoanelor Treimii prin însuşirile Lor personale face din unitatea lucrării Lor adevărata dovadă a iubirii şi a comuniunii. Lucrarea comună a lui Hristos şi a Duhului în Biserică e o dovadă a iubirii faţă de Tatăl, dar şi a Treimii față de oameni, iubire manifestată ontologic în existenţa Bisericii, loc în care toţi ne străduim ca lepădându-ne de patimi şi dobândind harul să ne facem părtaşi Împărăţiei celei veşnice.

Sursa: Altarul Reîntregirii, Serie nouă, Anul XIX, nr. 1, ianuarie – aprilie, 2014, p. 75-79.

Leave a Reply